marți, 24 iulie 2012

Metaforizare.


Nu-i poti cere destinului nimic. Asta este jocul, iar tu esti doar un pion, nu te poti astepta la mai multa blandete de la un jucator. Face tot ce poate ca sa invinga, iar pentru asta..unii pioni trebuie sa pice in mijlocul jocului, sacrificandu-se tablei pe care se negociaza suma. Nu ai dreptul la libertate, ai catusele si lesa puse, in mijlocul desertului. Soarele iti arde buzele, ochii lacrimeaza, iar tu astepti un motiv (o miza, de fapt..o rasplata) pentru care sa alergi in continuare.
The gamer sta regeste deasupra, tragand cate un fum din pipa cu bani, ca un milionar ce tocmai si-a mai cumparat inca o insula. Stie el clipa aia.. senzatia in care presiunea spirituala este atat de mare, incat simti ca ti-ai putea lua zborul si ai putea inota in cer. Atata fericire, atata implinire..de fapt, dupa asta tanjeste fiecare si orice spirit in viata lui (materiala, cel putin..). Incearca sa prelungeasca sentimentul ala frumos. Incearca sa-l eternizeze, sa-l faca nemuritor. Unora le iese, altele pier incercand – desi se spune ca un suflet nu sfarseste vreodata.
Doar inchide ochii si uita. Asteapta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu