Si se scurge nisipul ruginiu din clepsidra, se scurge.. De cand nu am mai trecut pe aici, pana si praful s-a asternut pe panza. Ei, doar nu a murit nimeni din asta, dar continui sa sper ca intr-o buna zi voi mai citi inca o data randurile pe care le-am impartasit acestui coltisor de internet si voi putea afirma ca sunt mandra de mine. Scrisorile mi-au umplut cutia postala, telefonul mi s-a blocat, iar termenul de valabilitate al Tic Tac-ului a expirat. Cum se poate? Cum este posibil sa fi trecut atata timp in care eu sa fiu blocata intr-o viata ce nu-mi corespunde. Sau ma insel eu..poate..sper. Viata mea nu e monotona, de asta sunt sigura..dar uneori imi doresc mai multa libertate. Toata lumea spune "Esti liber, mergi/fa/spune unde/ce vrei!" cu atata usurinta. Cu aceeasi ochi plini de mila, de parca te cunosc atat de bine, de parca te-ar putea intelege. Tu te simti liber? Facem in fiecare zi lucruri pe care nu le vrem, ne petrecem timpul cu cine nu vrem, mergem in locuri in care nu vrem..si ramane suspendata intrebarea de ce. Pentru ce? Pentru cine?
Si de ce Doamne iarta-ma nisipul a inceput sa se scurga din ce in ce mai repede? Cineva sa-l opreasca!
