La muzica de pe fundal, la cum omenirea evoluează pe toate planurile (teoretic) și cu toate astea revine mereu la aceleași melodii. Melodii de aur. Melodii care au schimbat și continuă să schimbe generații întregi. Și ele de aur. Caci cu toții suntem de aur, pana când ne oxidăm ușor-ușor și noi. Dar nu melodiile. Doar noi.
La viață. La cum cu toții o simțim cum respiră în noi, deși parcă și ea din ce în ce mai obosită, caci nimic nu este etern. Poate doar melodiile...
La destin. Tu crezi în destin, cititorule? Dacă da, înseamnă că știi tu de ce. Dacă nu, atunci ție ce îți povestesc stelele ce se preumblă în acest amalgam de lumi?
La noi. La mine și la tine. Dacă și tu crezi în destin, atunci avem asta în comun. Deși și eu cred ca ni-l și facem cu mâna noastră.. atunci când nu ne este făcut, chiar dacă tot cu mâna noastră. Căci de unde știm noi că nu am fost programați să avem ce decizii sa luăm, dar și să luam acele anumite decizii? Nu știm. Sau nu știi tu, cititorule, ce zic eu aici. Parcă nici eu nu mai știu... Caci mă găsesc iar la aceeași masă, deși cu trăiri diferite de fiecare dată la care să mă gândesc. Sau despre care să scriu. Aici, acum, din nou.
La destin. Tu crezi în destin, cititorule? Dacă da, înseamnă că știi tu de ce. Dacă nu, atunci ție ce îți povestesc stelele ce se preumblă în acest amalgam de lumi?
La noi. La mine și la tine. Dacă și tu crezi în destin, atunci avem asta în comun. Deși și eu cred ca ni-l și facem cu mâna noastră.. atunci când nu ne este făcut, chiar dacă tot cu mâna noastră. Căci de unde știm noi că nu am fost programați să avem ce decizii sa luăm, dar și să luam acele anumite decizii? Nu știm. Sau nu știi tu, cititorule, ce zic eu aici. Parcă nici eu nu mai știu... Caci mă găsesc iar la aceeași masă, deși cu trăiri diferite de fiecare dată la care să mă gândesc. Sau despre care să scriu. Aici, acum, din nou.
