Din cauza lui

Datul cu capul de pereti nu ajuta la nimic...ameteala provocata te conduce in nori.In jur totul e alb,e ceata.Ma simt tradata....de toata lumea si in acelasi timp de nimeni.Sau poate ca eu m-am tradat pe mine insami."Fluturasii" din burta au disparut...tristetea i-a cuprins si i-a ucis.Dar cum dupa noapte vine zi...am sperat alinarea...si alinarea m-a condus la zambet,ras....virtualitatea este mincinoasa,dar uneori,fara sa-ti dai seama,pui suflet in ea si te trezesti cazand in prapastie.Din fericire,exista salvatorii care te iau de mana si te fac sa zambesti again.In noaptea asta sunt neutra....nu e alb,nu e negru,deci e gri.Totusi negrul ma atrage incet spre el cu libertatea de a face glume.Fiecare placere,fiecare gand,lucruri date uitarii,toate au fost furate de noapte.Si luna incearca sa-mi zambeasca de sus,spunandu-mi ca unde nu e dragoste,tristete si bucurie,nu e viata.Am uitat de reguli,zambesc,ma zbat ca sa traiesc pentru un motiv.Oricum ....toate sentimentele se reduc la un singur cuvant : viata.

Pe bloc...

Blocul....hhmm...este sursa mea de inspiratie...ceea ce vad eu acolo sus,nu se limiteaza doar la stradutele pline de masini ce imprejmuiesc diferitele case de muzeu,te vad pe tine,il vad pe el,o vad pe ea,ii vad pe ei.Vad ceea ce altii nu ar putea vedea.Zambetele copiilor,parintii care le spun sa taca,oamenii care traverseaza pe rosu,pe cei care circula cu o viteza independenta.Acum cateva zile am "imortalizat" vederea preferata din spate...aici stiloul isi gaseste linistea pe foaia neliniata,alaturi de randurile scrise cu cerneala neagra.Noaptea,luminitele colorate incalzesc locul inzapezit.Firele de tensiune se gasesc in preajma mea;incerc sa le ocolesc pe fiecare in parte,astfel incat sa nu ma electrocutez.Atunci cand ating unul din neatentie,ma indepartez de centru si ajung pe margine,de unde vad prapastia nesfarsita...invat din nou sa merg,pana ajung de unde am plecat.Pericolul ma priveste din fiecare loc ocupat,indiferent unde ma aflu.Cateodata,mai observ oameni care-mi fac fete mirate,cu gura larg deschisa,dar ei nu realizeaza ca am mintea necesara pentru a nu fi emo :)) So...hope you like it.

Sunt bulversata...

Nu mai stiu ce sa cred.Este ca si cand m-as certa cu mine insami...nu pot vorbi cu partea care ma intelege...m-am uitat la un fulg nevinovat care se asezase pe aparat.Parca ii vedeam versurile,simteam fiecare semn in parte.M-am uitat la poza de pe aparatul de fotografiat: era plina de astfel de fulgi identici...numai ca el avea ceva aparte; nu se afla in poza...ci deasupra ei .M-am trezit,mi-am dat seama ca ma gandeam la un fulg si mi-am redresat gandurile.Oricum fulgul nu avea sa vorbeasca cu mine,si asta ma oftica cel mai tare.Il doream, si chiar era acolo...numai ca s-a topit..si a ramas doar o amintire.Am intrat in casa,cu multi fulgi pe mine...la caldura s-au topit alaturi de picaturile de apa cazute lin pe pielea mea catifelata.Mi-am dat parul dupa ureche si incercam sa ma linistesc....e doar un fulg,e doar un fulg...asta-mi ziceam mereu,desi stiam ca nu e asa...incercam sa ma contrazic pe mine...dar,asa cum se spune:asculta-ti inima!Ce bine ar fi....sa fie asa usor :) As vrea sa ma asculte si ea pe mine.... P.S.:Dedicat.

Vis inexplicabil.

Am fost martora unui vis pe care nu mi-l pot explica.Cladirii din marmura ii lipsea partea esentiala ,ocrotitoare de zapada,ploaie,vant : acoperisul.Numai ca era o zi insorita,a carui cer era impodobit cu nori pufosi ce te aparau de caldura inabusitoare a soarelui,asa incat acoperisul nu-si mai avea rolul.Am intrat pe usa facuta din lemn masiv sculptat si am pasit pe marmura alba.Catredala era foarte veche,se vedea dupa peretii sai .Lumanarile isi mentineau cercurile de lumina.Spre surprinderea mea am zarit in stanga o fetita imbracata intr-o rochie gri din satin si dantela,care canta la o vioara neagra.Totul era din nonculori,inafara micilor sclipiri de lumina ale cerii galbene.M-am oprit in mijloc si am privit in jur.Nici o icoana,nici-un om care sa se roage,ci doar eu si cu inca o fiinta.Am asistat la asezarea unei  multimi de porumbei in jurul meu,cautand firmituri de paine.Am facut un singur pas,unul singur.A fost de ajuns pentru ca toata pacea sa zboare spre noua ei  destinatie.S-a facut deja noapte;timpul a trecut mult prea repede.Fetita s-a oprit din cantat si m-a privit cum merg spre altar.Am incetat sa mai gandesc,pentru a ma ruga.In timpul rugaciunii mi-am dat seama pentru cine ma rugam.M-am intors spre ea si mi-a zambit.Lumanarile incepeau sa se stinga pe rand.Am cazut in genunchi plangand.Crezusem ca voi sfarsi in intuneric,numai ca ultima lumanare ramase aprinsa,salvandu-ma de infern.Fetita,cu o privire cruda,a suflat in ultima lumanare.De acolo,totul bezna...

Asta-i viata

Azi m-am gandit la viata.Momentele trec fara sa le mai poti recupera.Imi zicea un om odata,ca oricum ai fi ,toti te vor critica.Mi-a spus sa traiesc fiecare clipire pe care o fac,sa cant,sa tip,sa rad,sa...iubesc.Si mi-am adus aminte de acest om,dus dincolo de univers....mi-am dat seama de abea acum ce vroia sa zica : viata este o piesa de teatru fara repetitii,si daca nu joci natural,ci doar inveti replici pe dinafara,cortinele se vor inchide fara ca sa primesti satisfactia de pe scena. Iar in culise,iti dai seama ca e prea tarziu pentru inca o piesa... Indeplineste-ti visul si asculta-ti sentimentele,inima....deci.......traieste!

Din pacate...

Nu credeam ca va trebui sa o fac si a doua oara.Panica te conduce uneori la nestiut.Inima,bate-o norocu' ...pulsul ei este mortal,da in extreme opuse.Ma aflam in masina neagra ,in spatele ambulantei cu teama in suflet.Soarta l-a adus in ambulanta,pe omul care lucreaza in domeniul respectiv,cel care m-a crescut,si mi-a aratat pana acum cat de devotat este muncii lui.Mi-a aratat fiecare aparat ,fiecare ac ,fiecare buton,fiecare manevra .Si...degeaba,panica te induce intr-o eroare grava.Revin,ma aflam in drum spre spital,dandu-mi seama pe mainile cui se afla pacientul...nici macar soferul nu a fost in stare sa ajunga la spital intr-un timp scurt,pe calea cea mai accesibila.Cand stateam in sala de asteptare plina de oameni necajiti,ma uitam la persoana iubita cum sta pe un pat,examinat de 10 medici,dintre care 9 i-au spus acelasi lucru,aceleasi simptome.Unul dintre ei speram sa fie mai superior si sa-i spuna si ceea ce trebuie sa faca in continuare.
Romania,la partea medicala sta foarte rau,iar atunci cand esti norocos sa nu ai nevoie,nu-ti dai seama cat de mult depinzi de acesti oameni care te trateaza cu superioritate si indiferenta.Grav.

Just love

Apusul soarelui inroseste cerul catifelat.Apa plange tot la vale,vantul alearga tot in aceeasi directie,totul este ca de obicei.Printre copacii aplecati se observa un el si o ea.El : cufundat in intuneric,cu paltonul negru ca cenusa,o vegheaza.....ea : parca ar fi o fiica de rege,parul lung,matasos,lasat pe umeri,rochia alba pana la genunchi ; parca-i vad aripile diafane,constelate.Si-au intalnit privirile:ochii ei,blanzi,albastri,moi patrund adanc in ochii lui cruzi,furtunosi.El face un pas,iar ea un altul,se apropie incet,ca si cand s-ar imbina albul cu negrul,pacea cu infernul,formandu-se un...yng-yang puternic si divin.Buzele nu se misca,doar inima lucreaza,pompand sangele rosu .Ea face o miscare:ii aduce o floare-albastra.El o ia,ii da parul auriu dupa ureche si i-o pune langa fata ei ,formandu-se un cerc cromatic intre ochi si floare.Dragostea pluteste-n aer...buzele intre-deschise se unesc,formand o inimioara.

O mica descriere a ceea ce am facut eu azi...

                                                                                                                         Sambata,15.ianuarie.2011
         
       Mi-am inceput ziua cu minusculii mei hamsteri care mereu imi suporta nervii de dimineata pe care ii am(nu ca ar avea de ales).Nervi,pai...motivul : nu vreau niciodata sa ma scol,iar tata nu gaseste niciodata o modalitate mai buna ca punerea hamsterului in patul meu.Anyway,am fost surprinsa sa o vad pe matusa mea venita din Buzau stand in fotoliul meu preferat rosu din sufragerie...surprinsa in mod placut,evident.I-am imprumutat cartea de suflet a tatei pe care inca nu am citit-o : "Cismigiu & Company " ,si pe care nici ea,evident,nu apucase sa o citeasca.Doua ore mai tarziu,dupa ce am incuiat usa,am plecat la o petrecere.......macar a fost o pauza de la citit.In tramvai am citit Bravo Girl....un articol despre problemele adolescentilor(ca si mine)de zi cu zi.Numai ca unii nu isi dau seama ca sunt...indragostiti.Exemplu: titlul "problemei" :"De ce nu am un iubit la varsta asta?" Cauza penibilitatii: nu specificase varsta...so,never mind,era doar o adolescenta indragostita....am ajuns intr-un sfarsit si acasa,unde mi-am adus aminte ca nu am luat mancare pentru hamsteri si am inceput sa le bag cu forta in guritele lor mici bucatele de mar ,ca sa nu moara de foame pana maine :))...Este tarziu acum,dar mi-a venit o idee despre ce voi scrie data viitoare ,si nu vreau sa ma gandesc la continuarea textului(inspiratia vine pe moment,nu gandindu-te la ea).Asa ca,somn usor! :)

Asta vad eu pe fereastra...

"Fortareata" galbena este impodobita cu ferestrele mari,stralucitoare.Usa mare din fata,ornata cu semne din limbi necunoscute iti deschide calea spre interior.Zidurile sunt alcatuite din blocuri inalte ce isi tin companie unul celuilalt in fiecare zi.Pe geamuri se observa desenele realizate de copiii care inca mai stiu sa viseze universul.Stradute pline de masini multicolore imbratiseaza constructiile de seama.Spre apusul soarelui se aprind luminitele serii de un galben inviorator-parca soptesc minunatele secrete ale noptii.Soarele dispare de pe cerul rosu dupa linia orizontului,iar luna isi face aparitia pentru a lumina intunericul.Stelele deseneaza zodiile maiastre pe cerul implinit.Oamenii grabiti nu se mai observa,somnul i-a cuprins pe toti.Visele minorilor se deosebesc cum incearca sa infrumuseteze tot peisajul neclintit.Au reusit:un copil zambeste,nestiind ca viata este ca in visul lui,nu ca cei care s-au.....maturizat.