Si totusi...

Am fost dupa ceva timp in locul preferat: pe bloc. M-am asezat ca sa-mi adun si sa-mi aranjez gandurile in minte. Momentan voi alege o imagine pentru a descrie ceea ce gandeam:pe un fundal negru, multe " poze" cu diferite persoane, cu diferite momente, cu diferite locuri; unul dintre ele s-a oprit si a incercat sa ma scufunde in logica lui: un gand foarte simplu - majoritatea filmelor incep cu doi oameni care se iubesc, dupa aceea se cearta foarte tare si nu mai vorbesc deloc... si totusi... finalul filmului apare atunci cand cei doi se saruta si se iubesc din nou. Stateam sa ma intreb oare de ce nu este vreun film in care finalul sa constea in supararea celor doi pe vecie... ? Un raspuns posibil la aceasta intrebare ar fi ca in viata se intampla mereu exact ca in filme, desi toate persoanele iti spun sa te trezesti la realitate ca "nu esti intr-un film" ...
P. S. : azi nu am avut inspiratie,dar am scris din suflet ;))
P. P. S. : je mors...je te manques...je ne peux plus voler...
P. P. S. : (later edit - anul 2016, luna iunie) Mai mult de atat, nu uita ca "Viata bate filmul".

                                         https://www.youtube.com/watch?v=wE4lnC25fnU

Viata.

Norii se aduna-n cer
Acopera albastrul adanc
Cu a lor culoare,etern
Si timpul s-a vazut trecand.


Dar cineva sopteste cuvinte de amor
Pe banca aurie se aude un raspuns:"Te ador"
Si spera ca viata va ramane asa,
Ca soarta numai dragoste le va mai da.


Copacii danseaza incet pe ritm,
Pe ritmul vantului incet si lin;
Frunze rosii acopera incet
Pamantul ce se-nvarte unic.


Copiii rad in fata locuintelor moderne,
Pentru ca lumea are probleme interne,
Si a scos aceste fiinte in tipete afara,
Ca sa se certe acum in viata asta amara.


Voi toti-proprietarii din fata,
Pentru care ceilalti sunt "chiriasii din fund",
Care ii barfiti pe dusmani la piata,
Iar ei va vor ignora curand...


Pentru ca noi vom ajunge sus,
Voi va veti cere scuze plangand
Si noi vom rade la un must
Iar voi,prea tarziu,lui Dumnezeu rugand...

Jocul de echipa, jocul de volleyball

O senzatie interioara iti amesteca sangele cu o doza intensa de adrenalina... inima se grabeste sa bata, iar mintea nu mai gandeste lucid. Tu esti cea mai mica si inocenta persoana din tot grupul, iar in timpul meciului te gandesti ca te aflii in teren cu cei mai buni jucatori, cu cei mai mari, cu celor care le pasa cu adevarat unde pica mingea. Emotiile se inmultesc, inima inca se grabeste sa pompeze sange. Doamna profesoara, doamna care arbitreaza, doamna care tipa atunci cand gresesti, doamna care da voie mingii sa isi inceapa zborul prin acel fluier care iti creste adrenalina, emotiile continua sa creasca, inima pompeaza sangele ametior de repede. Intr-un sfarsit, ti-a venit vremea sa servesti. Te-ai gandit pe tot parcursul meciului la acest moment, ti-ai adunat atatea emotii, lumea te roaga sa nu gresesti, iar ultimul pas: s-a auzit fluierul doamnei. Vezi mingea cum se indreapta spre tine, iar tu o lovesti cu forta deplina din mana ta. Te uiti emotionat daca trece peste fileu, daca va fi un om care sa o trimita inapoi, sau daca vei marca un punct cu acea minunata serva iar toti te vor felicita. Si totusi, din cauza emotiilor, a adrenalinei, ratezi linia terenului. Mingea se duce, dar in sensul gresit. A inimerit intr-un loc ce nu se ia in considerare, totusi toti iti spun ca nu e nimic, " data viitoare" . Emotiile se risipesc, inima se calmeaza, iar tu le zambesti tuturor. Vine randul adversarului sa serveasca... si observi ca mingea vine spre tine, dar... nu stii sigur daca sa dai, sa nu dai... si uite ca emotiile trecute plus adrenalina te ajuta atat de mult incat marchezi un punct care schimba situatia jocului. Emotiile te ajuta sa iei decizii importante, am aflat-o chiar azi, pe propria piele. :)