"Dincolo de noaptea care mă acoperă,
neagră ca gaura de la pol la pol,
îi mulţumesc lui Dumnezeu
pentru sufletul meu de neînvins.
Prizonier al propriei situaţii,
nu doresc să mă răscol.
Bătut de voia sorţii,
capul mi-e însângerat, dar neplecat.
În acest loc de ură şi lacrimi
Văd numai umbre neîncetat.
Însă ameninţarea anilor
mă găseşte şi mă va găsi neînfricat.
Contează nu cât de dreaptă e poarta,
ci cât de încărcat de pedeapsă eşti.
Eu sunt stăpânul sorţii.
Eu sunt căpitanul sufletului meu."
