joi, 9 august 2012

Ramas. Urma de mare

   Am pupat marea pe frunte. Paharul de frappé imi ingheta treptat fiecare nivel al degetelor. Singurul lucru care ma salva de la inec au fost ochii tai caprui. Ei m-au facut sa plutesc peste clepsidra cu nisip de aur. Pacat ca marea se scurgea in timp, iar noi ne-am trezit intr-o dimineata cu dorul ce ne plesnea fara mila peste fata. Eram doi copii inconjurati de regatul incastelat ce incremenise vis-a-vis de marea azurie, pana cand apa l-a imbratisat atat de strans incat l-a sufocat si s-a destramat printre scoicile sparte. Ai inchis totul in ochii tai, ti-ai strans visele si ai plecat. M-ai lasat sa ma contopesc cu picaturile de ploaie ce spargeau intinderea de apa.

   Acum stau cu amintirea in suflet, intinsa pe iarba si incerc sa pictez in nori tot ce-mi aduc aminte. O sa ramana pentru totdeauna acolo sus si cine stie...poate intr-o zi, un alt suflet de pe alte meleaguri va privi cerul si-mi va putea citi inima...atunci, dragostea mea va dainui in el.
 

5 comentarii:

  1. O să vină acela care-ţi va citi povestea, sunt sigură.

    Frumos scris:)
    Te astept si pe la mine dacă vrei!:*

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa citim si-o sa scriem povestea inimi tale impreuna. :)

    Eu? Regele pupa regina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Povestea inimiI mele este deja scrisa...nu terminata, dar ea continua cu fiecare rasarit de soare.

      Regina pupa regele.

      Ștergere
  3. Cu siguranta dragostea ta va dainui in acel cineva care te va cunoaste si te va lasa sa-l cunosti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Urmele de mare se pare ca s-au intiparit destul de bine..

    RăspundețiȘtergere