Plimbare prin mine..

M-am lasat in mainile inconstientului. Mergeam cu viteza si ma uitam prin geamul patat de picaturile uscate de timp la un avion care impartea cerul in doua parti albastre, inegale. Priveam nimicul, si in acelasi timp infinitul, cum este impartit, lipit dupa, doar de urma lasata in nori de catre avion. Am deschis geamul ca aerul care imi batea in fata cu precizie sa ma asigure ca nu-mi imaginam nebunia... si totusi avionul si-a continuat drumul pana cand a disparut dupa linia orizontului, asa incat am ramas cu privirea doar pe cele doua bucati de necunoscut. Am iesit din masina si mi-am continuat drumul pe jos... Cerul era deja rosu la orizont, iar la zenit albastru inchis, cu cateva stele. Batea un vant subtire si rece prin crengile seci ale copacilor din strada. Nu mi-am dat seama cat de mult m-am plimbat in mijlocul imaginatiei mele, pentru ca la un moment dat, m-a invaluit noaptea si m-a luat prin surprindere. Mi-as fi dorit sa am un felinar la mine, dar am omis asta din vedere... asa ca m-am plimbat singura in noapte, pana cand am adormit pe o banca uitata de parc.