Viata in lumina si sfarsitul in intuneric... ( Viata unei raze de soare)

                                             

Curgerea incandescenta a lunii in soare lumineaza sosirea primaverii tarzii. Plasa fin tesuta cu crampeie periculoase de vise este plina de astfel de uitari ale noptii. In fiecare dimineata si in fiecare seara, programul liniei rosii incepe, respectiv se termina in fiecare secol, in aceeasi clipire a ochilor plini de speranta. Rasare dintr-o sursa de lumina si se frange asupra incuietorii vazute a lumii. Marii fotografi au avut prilejul sa o fotografieze, marii pictori sa o picteze,iar copiii sa o viseze... ea este sclipirea de viata din sufletele tuturor! Bolta argintie dezvaluie tristetea lui, fericirea ei, dragostea dintre ei doi. Insa, dupa ce si-a respectat meseria( scopul vietii sale) si dupa ce a fost sfanta, fidela cerului, o putere nevazuta a noptii a intrecut-o. Si s-a straduit enorm, pana cand a fost uitata in cetatea intunericului, acolo unde domnesc stelele si luna. S-a zbatut, a tipat, pana cand rasuflarea a parasit-o. Astfel, s-a stins o sursa galbena de caldura. Si astazi, acei vechi fotografi, acei vechi pictori se uita in operele lor de arta si isi aduc aminte ce frumos a fost candva...