Soapte sub clar de luna

Patura de un albastru inchis acoperea partea superioara vederii mele.Simteam puterea ce se napustea fara mila asupra mea. Cercul alb colora patura de sus. Presiunea se acumulase acolo sus, iar acum a coborat sa ma inconjoare. M-am simtit atrasa fizic... psihic, si imi doream sa strang luna in brate. Acest magnet cu care interactionam intens, m-a vrajit. Numai ca, aici nu exista un practicant de magie, care sa ma scoata din forta de atractie a lunii. Aici eram numai eu si pustietatea, ambele ne asemanam pentru ca am fost golite, nu mai aveam energie, nu mai aveam ganduri, eram hipnotizate, ea de inexistent si eu de luna.Viata orientata spre exterior... nu mai gaseam drumul spre centru, spre mine... atentie difuza... Multe picaturi au inceput sa apara pe fruntea mea inrosita.. simteam cum caldura imi intra prin piele si ma sufoca... dar atunci a venit alinarea.. o ploaie torentiala de vara incepuse la timp. Presiunea se ridicase, pustietatea devenea din ce in ce mai evidenta, iar patura se scuturase:  luna a furat stelele si a plecat mai departe... brusc, totul a revenit la normal.