miercuri, 2 martie 2011

Intuneric si speranta

Cand luna se ridica in aplauzele stelelor, apare si el... omul in negru. L-am vazut in sufletul meu, prin intermediul unui vis romantic. Cerul cenusiu era compus din speranta lui de a-si gasi iubirea. Umbra lui se proiecta in amurg. Pentru prima data porumbeii l-au insotit in noapte. Imbracat ca un detectiv, cu palaria si paltonul, tinea un trandafir alb in mana. In fiecare noapte tinea un trandafir rosu pe care il arunca pe apa in care se oglindea. De data asta, noaptea era foarte diferita:aparitia porumbeilor, culoarea trandafirului... trebuia sa fie si un al treilea element... care se pare ca a fost cel mai important pentru sufletul lui. In timp ce el statea cu fata la luna gandindu-se la singuratate, a aparut fericirea vietii sale. Intr-o rochie alba, s-a apropiat de omul in negru si l-a luat in brate. El a facut legatura dintre trandafir si rochie. Imediat si-a dat seama ca a gasit fericirea si i-a soptit tandru" te iubesc" . A luat trandafirul si i l-a pus dupa ureche. Vraja lunii i-a fermecat pe amandoi. Stelele au privit toata noaptea jocul de iubire. 

2 comentarii: