Silence...

Linistea ma sperie pentru ca ea tipa adevarul... noaptea ma seduce cu soapte... intunericul ma ia de mana si ma ademenste catre sfarsit. Respiratia mea incalzeste aerul rece. Sunt doar eu si luna. In aceasta pustietate fara margini am comunicat prima data cu ea: cu gandul, cu mintea, cu cuvantul. Aici mi-a daruit prima sclipire din viata. Am simtit cum ma ridic la ea sa o imbratisez, sau poate chiar sa o sarut, dar am... clipit. Concentrarea psihica nu a mai fost pentru luna, a fost pentru luna si clipire... asa ca am cazut... cadeam, simteam cu aerul trece prin mine iar eu nu mai aveam unde sa cad. Nu ma opream si nu stiam ce sa cred... daca am murit si eram in alt loc nepamantesc... daca luna se juca cu mine.... daca innebunisem... Am deschis ochii, uitandu-ma la cerul calator plin de stele. Visasem. Iar luna nici nu mai era pe cer.

O lacrima...

Tristetea iti descopera fiecare secret din adancul sufletului si ti-l incatuseaza.Ti-l chinuie pana il sugruma,iar secretul moare.Durerea simtita in acel moment este de nedescris.O simti venind cu o viteza distrugatoare din adanc,spre tinta,spre tine.Cand ajunge in cel mai slab punct,da lovitura de gratie,iti incetineste gandurile,respiratia,clipirile,te ingrozeste cu privirea ei...Ochii nu se mai pot abtine...isi exprima durerea din infernul rosu,provocata de caldura sufocanta si se...dezlantuie.O lacrima acopera unul dintre ochi,apoi se scurge pe obraz,barbie,gat,piept,iar in dreptul inimii se usuca.Bataile speriate ale pompei de sange o inmoaie,o transforma intr-o parte din corp.Traiectoria lacrimii se sfarseste atunci cand ajunge la suflet,unde este arsa de vie...Trebuie sa opresti tristetea din a-ti omori cel mult o lacrima,pentru ca daca pierzi acea lacrima...nu mai simti gustul fericirii...P.S.: si eu incerc sa regasesc fericirea de lunga durata :)

LOVE...

Luminitele
Orasului
Vegheaza
Etern. 
          

Copacii infloriti

Desi e inca iarna-crengile sunt imbracate doar cu zapada,eu "privesc" copacii parfumati cu flori de tei,pe care se aseaza mii de pasarele soptitoare,care provoaca zambetele copiilor.Primavara,anotimpul in care viata se ingroapa in visele romantice si uita de realitate,copacii infloresc,iar bancile ruginii de sub ei se aglomereaza cu tinerii vrajiti.Vorbe seducatoare,amorezate si ritmatice coloreaza timpul trecator.Noaptea acopera viata de zi,si le da licuricilor ametitori puterea de a zbura.Farmecul se afla in intunericul nevazut,si ii da drumul imaginatiei oarbe ale mintii infloritoare.Se vad luminitele sclipitoare pe cerul adormit,care incercuiesc punctul principal al lumii:luna.Rasaritul cautat isi va urma imediat rolul,conform piesei de teatru.Se va ridica pe cer,si va lumina frumusetile primaverii pentru a infinita oara.Asa astept eu visatoare,incerc sa sper ca asa va fi,pentru ca...speranta moare ultima.

Vodkulitza

Asa cum zicea cineva, vodka connecting people.:)) Nu sunt foarte multi oameni, totusi sunt, exista... Gustul ei amar si ametitor de dulce te duce in locuri unde nu ai mai fost niciodata. Te conduce spre o fericire imaginara, nemaipomenit de imposibila. Te opresti si...zambesti. Dar, asa cum tot ce e bun, ori e imoral, ori e ilegal, ori...ingrasa, asa si vodka iti creeaza dependenta de sentimente necunoscute, si totusi dorite. Nu poti dori ceea ce nu cunosti si cand totul ti se pare mai frumos, realizezi ca te afli pe marginea unei prapastii clatinandu-te fericit...si totusi nu cazi, pentru ca exista...prieteni.

Vino cu mine

Te chem incet,spre nicaieri.Te chem incet spre visele de ieri.Azi e la moda sa ne pierdem
mintile,asa ca vino sa facem ceva interesant.Esti in depresie si totusi zambesti ca sa faci impresie-am un zambet fin ce-l folosesc pe post de sedativ-te va scapa de calvar.Ne vom distra,de asta te pot asigura.Momentan am intrebari de pus,raspunsuri de dat,ganduri de ascuns si oameni de uitat.Dar dupaia mergem departe,impreuna,fara ganduri,fara sentimente,fara amintiri,si-ti vei aduce aminte cat de "cuminte" a fost viata acolo.Un trandafir,un zambet, si o noapte in valurile marii.O saniuta,un apus si o zapada pe vaile muntilor.Un suc,un film si un patinoar in orasul uitarii...te astept,asa ca asteapta-ma.Te asigur ca vom merge in locul mult dorit al fericirii.

Am facut o mica incercare ...

As plange de durere,dar nu mai pot...
Un suflet pierdut mi-a inghetat lacrimile de tot.
Si caut speranta de a suspina pe umarul cuiva,
Dar caut degeaba...acea persoana a existat candva.
Acum....totul este nimic
Prietenii nu te mai asculta nici macar un pic.


Luna imi lumineaza drumul,
Spre gasirea stelelor nemuritoare;
Cum numele este scris pe tumul,
Asa caut pe cer increzatoare;
Ca voi gasi fericirea eterna
De asta nu ma indoiesc.
Si limba mea materna,
Mereu am s-o graiesc.

Cismigiul timpuriu

Cismigiul : cuvant format din grupele de elevi care chiulesc de la ore venind aici,lacul plin de barci cu vasle,parcul tinerilor indragostiti.Primavara , Cismigiul arata cam asa..: pe aleile discrete,privind la bobocii de pe crengi,peste noapte,primavara se dezlantuie : in zori te intampina miresme de basm , incremenite de un vrajitor necunoscut - buchete uriase iti daruiesc miresme suave de un farmec infiorator de dulce. Pe iarba verde vezi minunatele flori(numele lor atat de fragede si pitoresti imi vin pe rand in  minte):tufanele,branduse,craite,
dalii,mixandre,viorele,stanjenei,romanite,lacramioare,bujori,albastrele si cate altele...florile involte te ademenesc
cu soapte.Lacul albastru-verzui oglindeste siluetele plopilor inalti,ce-l strajuiesc de pe maluri,intocmai unor sentimente infipte adanc in suflet.Apa lui tremura la trecerea barcilor pe sub ghirlandele salciilor plangatoare,ce zambesc induiosate la soaptele de dragoste(mereu aceleasi) ale vaslasilor trecatori.Este o placere pe care si-ar dori-o toata lumea sa treci dimineata ,mai ales primavara si toamna , pe aleile inflorite ca prin farmec,peste noapte,cu alte flori in fiecare zi , sau cu frunze pale ,de nuante variate la infinit , frunze din basmele cu paduri de arama,de argint si de aur.Acesta a fost autenticul Cismigiu.