Vis inexplicabil.

Am fost martora unui vis pe care nu mi-l pot explica.Cladirii din marmura ii lipsea partea esentiala ,ocrotitoare de zapada,ploaie,vant : acoperisul.Numai ca era o zi insorita,a carui cer era impodobit cu nori pufosi ce te aparau de caldura inabusitoare a soarelui,asa incat acoperisul nu-si mai avea rolul.Am intrat pe usa facuta din lemn masiv sculptat si am pasit pe marmura alba.Catredala era foarte veche,se vedea dupa peretii sai .Lumanarile isi mentineau cercurile de lumina.Spre surprinderea mea am zarit in stanga o fetita imbracata intr-o rochie gri din satin si dantela,care canta la o vioara neagra.Totul era din nonculori,inafara micilor sclipiri de lumina ale cerii galbene.M-am oprit in mijloc si am privit in jur.Nici o icoana,nici-un om care sa se roage,ci doar eu si cu inca o fiinta.Am asistat la asezarea unei  multimi de porumbei in jurul meu,cautand firmituri de paine.Am facut un singur pas,unul singur.A fost de ajuns pentru ca toata pacea sa zboare spre noua ei  destinatie.S-a facut deja noapte;timpul a trecut mult prea repede.Fetita s-a oprit din cantat si m-a privit cum merg spre altar.Am incetat sa mai gandesc,pentru a ma ruga.In timpul rugaciunii mi-am dat seama pentru cine ma rugam.M-am intors spre ea si mi-a zambit.Lumanarile incepeau sa se stinga pe rand.Am cazut in genunchi plangand.Crezusem ca voi sfarsi in intuneric,numai ca ultima lumanare ramase aprinsa,salvandu-ma de infern.Fetita,cu o privire cruda,a suflat in ultima lumanare.De acolo,totul bezna...