miercuri, 30 noiembrie 2011

M-a indus in eroare...

Rog fiecare persoana care inca mai citeste aceste randuri sa-mi spuna ce stare ii induce cuvantul "iubire" ... adica ce reprezinta acest cuvant..ce inseamna de fapt....? Eu una m-am pierdut in semnificatia lui...m-am ratacit si nu inteleg. Poate ma regaseste careva...oricine.


                                                                                   Multumesc anticipat! :) 

vineri, 9 septembrie 2011

Departe...

Las timpul sa treaca si sufletul imi adoarme pe leaganul din lemn. Gandul mangaie drumuri suferinde si campii cu mori acoperite de panze vechi si arse. Visele ma duc intr-un abis, unde credeam ca sunt intr-un paradis la margine de oras, cand am descoperit locul unde pietrele inca mai spun povesti, apa le-nconjoara sub un pod ce se misca nesigur spre sfarsit. Scandurile se rup si lasa semne in amintirile rascolite de real. Deschid poarta copilariei si alerg spre casa cu trepte in spirala. Pozele prafuite imi arata persoane cunoscute doar din vechi vorbe spuse de mama. Pe oglinda, un paianjen priveste multumit cum un fluture se prinde in panza lui. Poate asa m-a capturat si pe mine timpul... poate asa m-a vrajit trecutul si nu mai trec peste. Ocolesc exactitatea spunandu-mi ca adevarul e o minciuna si ies pe strada ce a scapat de viitor. Ea inca a ramas pictata de trecut. Ma plimb si imi aduc aminte, trec pe langa case ce asteapta sa se darame. E doar o straduta dintr-un sat ce vrea sa se modernizeze... dar nu stie ca eu nu-i dau voie. Nu stie ca ii este imposibil atata timp cat eu nu o las. Asa vreau eu, deci tot asa se va numi... simplu , vechi,autentic: straduta noastra din Nehoiu.

duminică, 28 august 2011

Senzatie

Imaginatia unui nebun nu poate ajunge acolo unde am ajuns eu, un simplu om mediocru. Duritatea cu care a fost abordata toata fericirea mea se numeste durere. Iar durerea mi-a provocat melancolie.. asa cum se spune, melancolia este sentimentul ca nefericirea are sa te copleseasca chiar in mijlocul paradisului. Pupilele mi s-au micsorat, iar mansarda fara flori la geam m-a imbratisat in chin. Cine mai stie ce este fericirea? De parca un liliac mai stie ce este un rasarit de soare... Si imi pare rau si, ma doare, dar nu am cuvintele necesare sa-ti spun asta... sau poate ca am cuvintele, dar nu am vointa. Asta doar pentru ca stiu ca ar trebui sa-i fiu loiala durerii tale si sa ma conduca in deserturi argintii cu luna plina. Dar acum nordul a devenit sud, iar sudul nord, pentru ca viata mea s-a schimbat radical. Mi-e frica sa-ti cunosc nemarginirile pline cu ura si chin. Mi-e frica sa te privesc in ochi si sa-mi spui "totul o sa fie bine". Dar sper ca el sa ma conduca in vise albe stinse de apusuri calde, tarzii, in locuri nemaiintalnite vreodata si sa-mi spuna ca va fi langa mine.. pentru ca el nu s-a stins, el arde mai puternic decat a visat vreodata... este pe culmi mai inalte decat si-a putut descrie in sufletul sau candva... si asta pentru ca vei ramane mereu cu noi, oriunde te-ai duce, T. !

sâmbătă, 16 iulie 2011

Floarea de marmura



Lacrima curse incet pe marmura slefuita,
Iar ea, cu gandul departe, o sterse cu o batista;
Caci el departe de casa plecase,
Dorul in adancul sufletului se creease.
Nici soarta nu-l mai putea intoarce din drum,
El avea un scop,desenat din imagini de fum.

Fantasme in ceata creand vise in noapte
Se jucau cu mintea ei de femeie: 
Imaginea lui scrisa intr-o carte,
Desenand o inima rece deschisa cu o cheie.
Si asa trecea timpul, intr-un timp firesc,
Descris in mai multe linii de stele pe cerul ceresc.

In linistea singuratatii visase fericirea,
Fericirea dorita dintotdeauna in tacere;
Dar cand a vazut cruzimea  realitatii,
A plecat sa-si gaseasca pacea in alt timp al vietii
Sperand sa scape de suferinta si chin,
Cand a cutreierat lumea pe stanci si mari, lin.

O ploaie de stele se revarsa pe cerul incins,
Cand ea si-a adus aminte de scrisoarea primita
De la iubitul sau fugit si pe mare intins,
In care scria locul ascuns, ce o ademenea ca o ispita.
Si atunci, in genunchi, Lui Dumnezeu a multumit
Fericita de micul secret al lui descoperit.

Dupa ce a facut bagajul, terminat cu 3 boboci de trandafir,
Si-a luat ramas bun de la viata normala,
Si a plecat pe urmele lui intr-o rochie neagra de casmir,
Urmand saptamani intregi calea luata de constiinta lui loiala.
Dupa apusul de lumina i-a descoperit forma trupului
Dansand in lumina lunii pe barca infinitului.

Dar pe acea barca nu era singur,
Luna desena liniile unei alte femei
Vrajindu-l in parfumul noptii, imatur,
Deschizand noi sentimente cu felurite chei.
Cu lacrimi inundand sufletul amarat,
Ea scrise cuvinte pe timpul hotarat.

Amanta lunii disparuse in vis,
Iar el fugise pe malul marii,
Dar a avut o surpriza cand a vazut un mesaj scris,
Plutind pe 3 boboci ai cugetarii:
"Semnul dragostei noastre pluteste asemeni sufletului meu in alb".

Pe nisipul macinat de temperatura
Statea ea certand noaptea orgolioasa,
Iar atunci cand luna disparuse dupa a apei secare,
Ea primi o imbratisare amoroasa,
De la al sau iubit ingeresec,
Ce i-a soptit slab: "P.S.: Te iubesc."




vineri, 10 iunie 2011

Plimbare prin mine..

M-am lasat in mainile inconstientului. Mergeam cu viteza si ma uitam prin geamul patat de picaturile uscate de timp la un avion care impartea cerul in doua parti albastre, inegale. Priveam nimicul, si in acelasi timp infinitul, cum este impartit, lipit dupa, doar de urma lasata in nori de catre avion. Am deschis geamul ca aerul care imi batea in fata cu precizie sa ma asigure ca nu-mi imaginam nebunia... si totusi avionul si-a continuat drumul pana cand a disparut dupa linia orizontului, asa incat am ramas cu privirea doar pe cele doua bucati de necunoscut. Am iesit din masina si mi-am continuat drumul pe jos... Cerul era deja rosu la orizont, iar la zenit albastru inchis, cu cateva stele. Batea un vant subtire si rece prin crengile seci ale copacilor din strada. Nu mi-am dat seama cat de mult m-am plimbat in mijlocul imaginatiei mele, pentru ca la un moment dat, m-a invaluit noaptea si m-a luat prin surprindere. Mi-as fi dorit sa am un felinar la mine, dar am omis asta din vedere... asa ca m-am plimbat singura in noapte, pana cand am adormit pe o banca uitata de parc. 

vineri, 3 iunie 2011

Independenta creeaza dependenta

Dependent va fi cel independent...persoanele care se inchid in ele total,greu vor mai avea cel mai bun prieten in viata.Si cred in faptul ca independenta"dauneaza grav sanatatii"...nu mai ai cu cine socializa,inseamna ca esti nul in interior.Este ca si cand o pasare si-ar taia aripile,ca si cand leul ar ramane fara colti,ca si cand ariciul nu ar mai avea tepi,ca si cand sarpele nu ar mai avea venin,ca si cand pestele nu ar mai avea apa,este pur si simplu ca si cand nu mai stii sa zambesti.Ai uitat sa observi sclipirea din ochii persoanei cu care vorbesti,sau buzele care se arcuiesc in cuvinte,sau gesticularile interlocutorului..Ma uit la stele si ma gandesc la faptul ca intre ele va exista mereu o legatura,cerul le va lega mereu pe toate,sau ca bobocii vor avea mereu alti boboci prin jurul lor,din cauza ca toti se afla pe tulpinile aceluiasi trandafir.Voi incheia cu un proverb chinezesc:"A deschide un magazin este uşor, a-l păstra deschis este o artă.",in care magazinul reprezinta pentru mine prietenia,asa ca...dupa ce citesti asta,spune-i celui mai bun prieten cat de mult inseamna el pentru tine :)

joi, 21 aprilie 2011

Si totusi...

Am fost dupa ceva timp in locul preferat: pe bloc. M-am asezat ca sa-mi adun si sa-mi aranjez gandurile in minte. Momentan voi alege o imagine pentru a descrie ceea ce gandeam:pe un fundal negru, multe " poze" cu diferite persoane, cu diferite momente, cu diferite locuri; unul dintre ele s-a oprit si a incercat sa ma scufunde in logica lui: un gand foarte simplu - majoritatea filmelor incep cu doi oameni care se iubesc, dupa aceea se cearta foarte tare si nu mai vorbesc deloc... si totusi... finalul filmului apare atunci cand cei doi se saruta si se iubesc din nou. Stateam sa ma intreb oare de ce nu este vreun film in care finalul sa constea in supararea celor doi pe vecie... ? Un raspuns posibil la aceasta intrebare ar fi ca in viata se intampla mereu exact ca in filme, desi toate persoanele iti spun sa te trezesti la realitate ca "nu esti intr-un film" ...
P. S. : azi nu am avut inspiratie,dar am scris din suflet ;))
P. P. S. : je mors...je te manques...je ne peux plus voler...
P. P. S. : (later edit - anul 2016, luna iunie) Mai mult de atat, nu uita ca "Viata bate filmul".

                                         https://www.youtube.com/watch?v=wE4lnC25fnU


luni, 11 aprilie 2011

Viata.

Norii se aduna-n cer
Acopera albastrul adanc
Cu a lor culoare,etern
Si timpul s-a vazut trecand.


Dar cineva sopteste cuvinte de amor
Pe banca aurie se aude un raspuns:"Te ador"
Si spera ca viata va ramane asa,
Ca soarta numai dragoste le va mai da.


Copacii danseaza incet pe ritm,
Pe ritmul vantului incet si lin;
Frunze rosii acopera incet
Pamantul ce se-nvarte unic.


Copiii rad in fata locuintelor moderne,
Pentru ca lumea are probleme interne,
Si a scos aceste fiinte in tipete afara,
Ca sa se certe acum in viata asta amara.


Voi toti-proprietarii din fata,
Pentru care ceilalti sunt "chiriasii din fund",
Care ii barfiti pe dusmani la piata,
Iar ei va vor ignora curand...


Pentru ca noi vom ajunge sus,
Voi va veti cere scuze plangand
Si noi vom rade la un must
Iar voi,prea tarziu,lui Dumnezeu rugand...

marți, 5 aprilie 2011

Jocul de echipa, jocul de volleyball

O senzatie interioara iti amesteca sangele cu o doza intensa de adrenalina... inima se grabeste sa bata, iar mintea nu mai gandeste lucid. Tu esti cea mai mica si inocenta persoana din tot grupul, iar in timpul meciului te gandesti ca te aflii in teren cu cei mai buni jucatori, cu cei mai mari, cu celor care le pasa cu adevarat unde pica mingea. Emotiile se inmultesc, inima inca se grabeste sa pompeze sange. Doamna profesoara, doamna care arbitreaza, doamna care tipa atunci cand gresesti, doamna care da voie mingii sa isi inceapa zborul prin acel fluier care iti creste adrenalina, emotiile continua sa creasca, inima pompeaza sangele ametior de repede. Intr-un sfarsit, ti-a venit vremea sa servesti. Te-ai gandit pe tot parcursul meciului la acest moment, ti-ai adunat atatea emotii, lumea te roaga sa nu gresesti, iar ultimul pas: s-a auzit fluierul doamnei. Vezi mingea cum se indreapta spre tine, iar tu o lovesti cu forta deplina din mana ta. Te uiti emotionat daca trece peste fileu, daca va fi un om care sa o trimita inapoi, sau daca vei marca un punct cu acea minunata serva iar toti te vor felicita. Si totusi, din cauza emotiilor, a adrenalinei, ratezi linia terenului. Mingea se duce, dar in sensul gresit. A inimerit intr-un loc ce nu se ia in considerare, totusi toti iti spun ca nu e nimic, " data viitoare" . Emotiile se risipesc, inima se calmeaza, iar tu le zambesti tuturor. Vine randul adversarului sa serveasca... si observi ca mingea vine spre tine, dar... nu stii sigur daca sa dai, sa nu dai... si uite ca emotiile trecute plus adrenalina te ajuta atat de mult incat marchezi un punct care schimba situatia jocului. Emotiile te ajuta sa iei decizii importante, am aflat-o chiar azi, pe propria piele. :)

sâmbătă, 26 martie 2011

Soapte sub clar de luna

Patura de un albastru inchis acoperea partea superioara vederii mele.Simteam puterea ce se napustea fara mila asupra mea. Cercul alb colora patura de sus. Presiunea se acumulase acolo sus, iar acum a coborat sa ma inconjoare. M-am simtit atrasa fizic... psihic, si imi doream sa strang luna in brate. Acest magnet cu care interactionam intens, m-a vrajit. Numai ca, aici nu exista un practicant de magie, care sa ma scoata din forta de atractie a lunii. Aici eram numai eu si pustietatea, ambele ne asemanam pentru ca am fost golite, nu mai aveam energie, nu mai aveam ganduri, eram hipnotizate, ea de inexistent si eu de luna.Viata orientata spre exterior... nu mai gaseam drumul spre centru, spre mine... atentie difuza... Multe picaturi au inceput sa apara pe fruntea mea inrosita.. simteam cum caldura imi intra prin piele si ma sufoca... dar atunci a venit alinarea.. o ploaie torentiala de vara incepuse la timp. Presiunea se ridicase, pustietatea devenea din ce in ce mai evidenta, iar patura se scuturase:  luna a furat stelele si a plecat mai departe... brusc, totul a revenit la normal. 

duminică, 13 martie 2011

Viata in lumina si sfarsitul in intuneric... ( Viata unei raze de soare)

                                             

Curgerea incandescenta a lunii in soare lumineaza sosirea primaverii tarzii. Plasa fin tesuta cu crampeie periculoase de vise este plina de astfel de uitari ale noptii. In fiecare dimineata si in fiecare seara, programul liniei rosii incepe, respectiv se termina in fiecare secol, in aceeasi clipire a ochilor plini de speranta. Rasare dintr-o sursa de lumina si se frange asupra incuietorii vazute a lumii. Marii fotografi au avut prilejul sa o fotografieze, marii pictori sa o picteze,iar copiii sa o viseze... ea este sclipirea de viata din sufletele tuturor! Bolta argintie dezvaluie tristetea lui, fericirea ei, dragostea dintre ei doi. Insa, dupa ce si-a respectat meseria( scopul vietii sale) si dupa ce a fost sfanta, fidela cerului, o putere nevazuta a noptii a intrecut-o. Si s-a straduit enorm, pana cand a fost uitata in cetatea intunericului, acolo unde domnesc stelele si luna. S-a zbatut, a tipat, pana cand rasuflarea a parasit-o. Astfel, s-a stins o sursa galbena de caldura. Si astazi, acei vechi fotografi, acei vechi pictori se uita in operele lor de arta si isi aduc aminte ce frumos a fost candva...

luni, 7 martie 2011

In drum spre...mine

Am incercat sa ma gasesc, m-am uitat dupa mine, m-am strigat, am stat atenta sa vad daca imi aud vocea... m-am uitat in oglinda si mi-am dat seama ca ... nu ma vad, nici o reflectie, nici un personaj in povestea oglinzii... ochii mei s-au bulbucat de mirare, pentru ca atunci cand te uiti normal intr-o oglinda, te vezi, iti vezi ochii, buzele, poate chiar si corpul... dar acum.. a fost diferit si m-am panicat... nu ma puteam gasi, ma cautam dar fara nici-o speranta... imi simteam fata uda... de lacrimile ce nu se mai opreau sa curga... dar nici macar o picatura nu se arata in oglinda... parca nici nu existam in fata ei...ca si cand m-am evaporat... Imediat, m-au cuprins doua brate de piept si au incercat sa ma traga in oglinda... aveau o forta coplesitoare,care m-a fortat sa le urmez ... in universul oglinzii... stateam cu fata la usa camerei mele. M-am intors. Am vazut ceea ce cautam de un numar infinit de secunde interminabile. M-am vazut, m-am gasit. Dar asta era lumea in care ma vedeam, pentru ca in taramul in care fusesem nu te vedeai in oglinda... hhmm, ciudat, foarte ciudat... ca si cand am fost in alta galaxie... s-ar putea ca oglinzile sa fie de fapt un portal spre o alta lume... mai buna, sau mai rea.

miercuri, 2 martie 2011

Intuneric si speranta

Cand luna se ridica in aplauzele stelelor, apare si el... omul in negru. L-am vazut in sufletul meu, prin intermediul unui vis romantic. Cerul cenusiu era compus din speranta lui de a-si gasi iubirea. Umbra lui se proiecta in amurg. Pentru prima data porumbeii l-au insotit in noapte. Imbracat ca un detectiv, cu palaria si paltonul, tinea un trandafir alb in mana. In fiecare noapte tinea un trandafir rosu pe care il arunca pe apa in care se oglindea. De data asta, noaptea era foarte diferita:aparitia porumbeilor, culoarea trandafirului... trebuia sa fie si un al treilea element... care se pare ca a fost cel mai important pentru sufletul lui. In timp ce el statea cu fata la luna gandindu-se la singuratate, a aparut fericirea vietii sale. Intr-o rochie alba, s-a apropiat de omul in negru si l-a luat in brate. El a facut legatura dintre trandafir si rochie. Imediat si-a dat seama ca a gasit fericirea si i-a soptit tandru" te iubesc" . A luat trandafirul si i l-a pus dupa ureche. Vraja lunii i-a fermecat pe amandoi. Stelele au privit toata noaptea jocul de iubire. 

duminică, 27 februarie 2011

Silence...

Linistea ma sperie pentru ca ea tipa adevarul... noaptea ma seduce cu soapte... intunericul ma ia de mana si ma ademenste catre sfarsit. Respiratia mea incalzeste aerul rece. Sunt doar eu si luna. In aceasta pustietate fara margini am comunicat prima data cu ea: cu gandul, cu mintea, cu cuvantul. Aici mi-a daruit prima sclipire din viata. Am simtit cum ma ridic la ea sa o imbratisez, sau poate chiar sa o sarut, dar am... clipit. Concentrarea psihica nu a mai fost pentru luna, a fost pentru luna si clipire... asa ca am cazut... cadeam, simteam cu aerul trece prin mine iar eu nu mai aveam unde sa cad. Nu ma opream si nu stiam ce sa cred... daca am murit si eram in alt loc nepamantesc... daca luna se juca cu mine.... daca innebunisem... Am deschis ochii, uitandu-ma la cerul calator plin de stele. Visasem. Iar luna nici nu mai era pe cer.

joi, 24 februarie 2011

O lacrima...

Tristetea iti descopera fiecare secret din adancul sufletului si ti-l incatuseaza.Ti-l chinuie pana il sugruma,iar secretul moare.Durerea simtita in acel moment este de nedescris.O simti venind cu o viteza distrugatoare din adanc,spre tinta,spre tine.Cand ajunge in cel mai slab punct,da lovitura de gratie,iti incetineste gandurile,respiratia,clipirile,te ingrozeste cu privirea ei...Ochii nu se mai pot abtine...isi exprima durerea din infernul rosu,provocata de caldura sufocanta si se...dezlantuie.O lacrima acopera unul dintre ochi,apoi se scurge pe obraz,barbie,gat,piept,iar in dreptul inimii se usuca.Bataile speriate ale pompei de sange o inmoaie,o transforma intr-o parte din corp.Traiectoria lacrimii se sfarseste atunci cand ajunge la suflet,unde este arsa de vie...Trebuie sa opresti tristetea din a-ti omori cel mult o lacrima,pentru ca daca pierzi acea lacrima...nu mai simti gustul fericirii...P.S.: si eu incerc sa regasesc fericirea de lunga durata :)

luni, 21 februarie 2011

Copacii infloriti


Desi e inca iarna-crengile sunt imbracate doar cu zapada,eu "privesc" copacii parfumati cu flori de tei,pe care se aseaza mii de pasarele soptitoare,care provoaca zambetele copiilor.Primavara,anotimpul in care viata se ingroapa in visele romantice si uita de realitate,copacii infloresc,iar bancile ruginii de sub ei se aglomereaza cu tinerii vrajiti.Vorbe seducatoare,amorezate si ritmatice coloreaza timpul trecator.Noaptea acopera viata de zi,si le da licuricilor ametitori puterea de a zbura.Farmecul se afla in intunericul nevazut,si ii da drumul imaginatiei oarbe ale mintii infloritoare.Se vad luminitele sclipitoare pe cerul adormit,care incercuiesc punctul principal al lumii:luna.Rasaritul cautat isi va urma imediat rolul,conform piesei de teatru.Se va ridica pe cer,si va lumina frumusetile primaverii pentru a infinita oara.Asa astept eu visatoare,incerc sa sper ca asa va fi,pentru ca...speranta moare ultima.

joi, 17 februarie 2011

Vodkulitza

Asa cum zicea cineva, vodka connecting people.:)) Nu sunt foarte multi oameni, totusi sunt, exista... Gustul ei amar si ametitor de dulce te duce in locuri unde nu ai mai fost niciodata. Te conduce spre o fericire imaginara, nemaipomenit de imposibila. Te opresti si...zambesti. Dar, asa cum tot ce e bun, ori e imoral, ori e ilegal, ori...ingrasa, asa si vodka iti creeaza dependenta de sentimente necunoscute, si totusi dorite. Nu poti dori ceea ce nu cunosti si cand totul ti se pare mai frumos, realizezi ca te afli pe marginea unei prapastii clatinandu-te fericit...si totusi nu cazi, pentru ca exista...prieteni.

joi, 10 februarie 2011

Vino cu mine

Te chem incet,spre nicaieri.Te chem incet spre visele de ieri.Azi e la moda sa ne pierdem
mintile,asa ca vino sa facem ceva interesant.Esti in depresie si totusi zambesti ca sa faci impresie-am un zambet fin ce-l folosesc pe post de sedativ-te va scapa de calvar.Ne vom distra,de asta te pot asigura.Momentan am intrebari de pus,raspunsuri de dat,ganduri de ascuns si oameni de uitat.Dar dupaia mergem departe,impreuna,fara ganduri,fara sentimente,fara amintiri,si-ti vei aduce aminte cat de "cuminte" a fost viata acolo.Un trandafir,un zambet, si o noapte in valurile marii.O saniuta,un apus si o zapada pe vaile muntilor.Un suc,un film si un patinoar in orasul uitarii...te astept,asa ca asteapta-ma.Te asigur ca vom merge in locul mult dorit al fericirii.

miercuri, 9 februarie 2011

Am facut o mica incercare ...

As plange de durere,dar nu mai pot...
Un suflet pierdut mi-a inghetat lacrimile de tot.
Si caut speranta de a suspina pe umarul cuiva,
Dar caut degeaba...acea persoana a existat candva.
Acum....totul este nimic
Prietenii nu te mai asculta nici macar un pic.


Luna imi lumineaza drumul,
Spre gasirea stelelor nemuritoare;
Cum numele este scris pe tumul,
Asa caut pe cer increzatoare;
Ca voi gasi fericirea eterna
De asta nu ma indoiesc.
Si limba mea materna,
Mereu am s-o graiesc.

vineri, 4 februarie 2011

Cismigiul timpuriu

Cismigiul : cuvant format din grupele de elevi care chiulesc de la ore venind aici,lacul plin de barci cu vasle,parcul tinerilor indragostiti.Primavara , Cismigiul arata cam asa..: pe aleile discrete,privind la bobocii de pe crengi,peste noapte,primavara se dezlantuie : in zori te intampina miresme de basm , incremenite de un vrajitor necunoscut - buchete uriase iti daruiesc miresme suave de un farmec infiorator de dulce. Pe iarba verde vezi minunatele flori(numele lor atat de fragede si pitoresti imi vin pe rand in  minte):tufanele,branduse,craite,
dalii,mixandre,viorele,stanjenei,romanite,lacramioare,bujori,albastrele si cate altele...florile involte te ademenesc
cu soapte.Lacul albastru-verzui oglindeste siluetele plopilor inalti,ce-l strajuiesc de pe maluri,intocmai unor sentimente infipte adanc in suflet.Apa lui tremura la trecerea barcilor pe sub ghirlandele salciilor plangatoare,ce zambesc induiosate la soaptele de dragoste(mereu aceleasi) ale vaslasilor trecatori.Este o placere pe care si-ar dori-o toata lumea sa treci dimineata ,mai ales primavara si toamna , pe aleile inflorite ca prin farmec,peste noapte,cu alte flori in fiecare zi , sau cu frunze pale ,de nuante variate la infinit , frunze din basmele cu paduri de arama,de argint si de aur.Acesta a fost autenticul Cismigiu.

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Din cauza lui

Datul cu capul de pereti nu ajuta la nimic...ameteala provocata te conduce in nori.In jur totul e alb,e ceata.Ma simt tradata....de toata lumea si in acelasi timp de nimeni.Sau poate ca eu m-am tradat pe mine insami."Fluturasii" din burta au disparut...tristetea i-a cuprins si i-a ucis.Dar cum dupa noapte vine zi...am sperat alinarea...si alinarea m-a condus la zambet,ras....virtualitatea este mincinoasa,dar uneori,fara sa-ti dai seama,pui suflet in ea si te trezesti cazand in prapastie.Din fericire,exista salvatorii care te iau de mana si te fac sa zambesti again.In noaptea asta sunt neutra....nu e alb,nu e negru,deci e gri.Totusi negrul ma atrage incet spre el cu libertatea de a face glume.Fiecare placere,fiecare gand,lucruri date uitarii,toate au fost furate de noapte.Si luna incearca sa-mi zambeasca de sus,spunandu-mi ca unde nu e dragoste,tristete si bucurie,nu e viata.Am uitat de reguli,zambesc,ma zbat ca sa traiesc pentru un motiv.Oricum ....toate sentimentele se reduc la un singur cuvant : viata.

luni, 24 ianuarie 2011

Pe bloc...

Blocul....hhmm...este sursa mea de inspiratie...ceea ce vad eu acolo sus,nu se limiteaza doar la stradutele pline de masini ce imprejmuiesc diferitele case de muzeu,te vad pe tine,il vad pe el,o vad pe ea,ii vad pe ei.Vad ceea ce altii nu ar putea vedea.Zambetele copiilor,parintii care le spun sa taca,oamenii care traverseaza pe rosu,pe cei care circula cu o viteza independenta.Acum cateva zile am "imortalizat" vederea preferata din spate...aici stiloul isi gaseste linistea pe foaia neliniata,alaturi de randurile scrise cu cerneala neagra.Noaptea,luminitele colorate incalzesc locul inzapezit.Firele de tensiune se gasesc in preajma mea;incerc sa le ocolesc pe fiecare in parte,astfel incat sa nu ma electrocutez.Atunci cand ating unul din neatentie,ma indepartez de centru si ajung pe margine,de unde vad prapastia nesfarsita...invat din nou sa merg,pana ajung de unde am plecat.Pericolul ma priveste din fiecare loc ocupat,indiferent unde ma aflu.Cateodata,mai observ oameni care-mi fac fete mirate,cu gura larg deschisa,dar ei nu realizeaza ca am mintea necesara pentru a nu fi emo :)) So...hope you like it.

duminică, 23 ianuarie 2011

Sunt bulversata...

Nu mai stiu ce sa cred.Este ca si cand m-as certa cu mine insami...nu pot vorbi cu partea care ma intelege...m-am uitat la un fulg nevinovat care se asezase pe aparat.Parca ii vedeam versurile,simteam fiecare semn in parte.M-am uitat la poza de pe aparatul de fotografiat: era plina de astfel de fulgi identici...numai ca el avea ceva aparte; nu se afla in poza...ci deasupra ei .M-am trezit,mi-am dat seama ca ma gandeam la un fulg si mi-am redresat gandurile.Oricum fulgul nu avea sa vorbeasca cu mine,si asta ma oftica cel mai tare.Il doream, si chiar era acolo...numai ca s-a topit..si a ramas doar o amintire.Am intrat in casa,cu multi fulgi pe mine...la caldura s-au topit alaturi de picaturile de apa cazute lin pe pielea mea catifelata.Mi-am dat parul dupa ureche si incercam sa ma linistesc....e doar un fulg,e doar un fulg...asta-mi ziceam mereu,desi stiam ca nu e asa...incercam sa ma contrazic pe mine...dar,asa cum se spune:asculta-ti inima!Ce bine ar fi....sa fie asa usor :) As vrea sa ma asculte si ea pe mine.... P.S.:Dedicat.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Vis inexplicabil.

Am fost martora unui vis pe care nu mi-l pot explica.Cladirii din marmura ii lipsea partea esentiala ,ocrotitoare de zapada,ploaie,vant : acoperisul.Numai ca era o zi insorita,a carui cer era impodobit cu nori pufosi ce te aparau de caldura inabusitoare a soarelui,asa incat acoperisul nu-si mai avea rolul.Am intrat pe usa facuta din lemn masiv sculptat si am pasit pe marmura alba.Catredala era foarte veche,se vedea dupa peretii sai .Lumanarile isi mentineau cercurile de lumina.Spre surprinderea mea am zarit in stanga o fetita imbracata intr-o rochie gri din satin si dantela,care canta la o vioara neagra.Totul era din nonculori,inafara micilor sclipiri de lumina ale cerii galbene.M-am oprit in mijloc si am privit in jur.Nici o icoana,nici-un om care sa se roage,ci doar eu si cu inca o fiinta.Am asistat la asezarea unei  multimi de porumbei in jurul meu,cautand firmituri de paine.Am facut un singur pas,unul singur.A fost de ajuns pentru ca toata pacea sa zboare spre noua ei  destinatie.S-a facut deja noapte;timpul a trecut mult prea repede.Fetita s-a oprit din cantat si m-a privit cum merg spre altar.Am incetat sa mai gandesc,pentru a ma ruga.In timpul rugaciunii mi-am dat seama pentru cine ma rugam.M-am intors spre ea si mi-a zambit.Lumanarile incepeau sa se stinga pe rand.Am cazut in genunchi plangand.Crezusem ca voi sfarsi in intuneric,numai ca ultima lumanare ramase aprinsa,salvandu-ma de infern.Fetita,cu o privire cruda,a suflat in ultima lumanare.De acolo,totul bezna...

joi, 20 ianuarie 2011

Asta-i viata

Azi m-am gandit la viata.Momentele trec fara sa le mai poti recupera.Imi zicea un om odata,ca oricum ai fi ,toti te vor critica.Mi-a spus sa traiesc fiecare clipire pe care o fac,sa cant,sa tip,sa rad,sa...iubesc.Si mi-am adus aminte de acest om,dus dincolo de univers....mi-am dat seama de abea acum ce vroia sa zica : viata este o piesa de teatru fara repetitii,si daca nu joci natural,ci doar inveti replici pe dinafara,cortinele se vor inchide fara ca sa primesti satisfactia de pe scena. Iar in culise,iti dai seama ca e prea tarziu pentru inca o piesa... Indeplineste-ti visul si asculta-ti sentimentele,inima....deci.......traieste!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Din pacate...

Nu credeam ca va trebui sa o fac si a doua oara.Panica te conduce uneori la nestiut.Inima,bate-o norocu' ...pulsul ei este mortal,da in extreme opuse.Ma aflam in masina neagra ,in spatele ambulantei cu teama in suflet.Soarta l-a adus in ambulanta,pe omul care lucreaza in domeniul respectiv,cel care m-a crescut,si mi-a aratat pana acum cat de devotat este muncii lui.Mi-a aratat fiecare aparat ,fiecare ac ,fiecare buton,fiecare manevra .Si...degeaba,panica te induce intr-o eroare grava.Revin,ma aflam in drum spre spital,dandu-mi seama pe mainile cui se afla pacientul...nici macar soferul nu a fost in stare sa ajunga la spital intr-un timp scurt,pe calea cea mai accesibila.Cand stateam in sala de asteptare plina de oameni necajiti,ma uitam la persoana iubita cum sta pe un pat,examinat de 10 medici,dintre care 9 i-au spus acelasi lucru,aceleasi simptome.Unul dintre ei speram sa fie mai superior si sa-i spuna si ceea ce trebuie sa faca in continuare.
Romania,la partea medicala sta foarte rau,iar atunci cand esti norocos sa nu ai nevoie,nu-ti dai seama cat de mult depinzi de acesti oameni care te trateaza cu superioritate si indiferenta.Grav.

luni, 17 ianuarie 2011

Just love

Apusul soarelui inroseste cerul catifelat.Apa plange tot la vale,vantul alearga tot in aceeasi directie,totul este ca de obicei.Printre copacii aplecati se observa un el si o ea.El : cufundat in intuneric,cu paltonul negru ca cenusa,o vegheaza.....ea : parca ar fi o fiica de rege,parul lung,matasos,lasat pe umeri,rochia alba pana la genunchi ; parca-i vad aripile diafane,constelate.Si-au intalnit privirile:ochii ei,blanzi,albastri,moi patrund adanc in ochii lui cruzi,furtunosi.El face un pas,iar ea un altul,se apropie incet,ca si cand s-ar imbina albul cu negrul,pacea cu infernul,formandu-se un...yng-yang puternic si divin.Buzele nu se misca,doar inima lucreaza,pompand sangele rosu .Ea face o miscare:ii aduce o floare-albastra.El o ia,ii da parul auriu dupa ureche si i-o pune langa fata ei ,formandu-se un cerc cromatic intre ochi si floare.Dragostea pluteste-n aer...buzele intre-deschise se unesc,formand o inimioara.

duminică, 16 ianuarie 2011

O mica descriere a ceea ce am facut eu azi...

                                                                                                                         Sambata,15.ianuarie.2011
         
       Mi-am inceput ziua cu minusculii mei hamsteri care mereu imi suporta nervii de dimineata pe care ii am(nu ca ar avea de ales).Nervi,pai...motivul : nu vreau niciodata sa ma scol,iar tata nu gaseste niciodata o modalitate mai buna ca punerea hamsterului in patul meu.Anyway,am fost surprinsa sa o vad pe matusa mea venita din Buzau stand in fotoliul meu preferat rosu din sufragerie...surprinsa in mod placut,evident.I-am imprumutat cartea de suflet a tatei pe care inca nu am citit-o : "Cismigiu & Company " ,si pe care nici ea,evident,nu apucase sa o citeasca.Doua ore mai tarziu,dupa ce am incuiat usa,am plecat la o petrecere.......macar a fost o pauza de la citit.In tramvai am citit Bravo Girl....un articol despre problemele adolescentilor(ca si mine)de zi cu zi.Numai ca unii nu isi dau seama ca sunt...indragostiti.Exemplu: titlul "problemei" :"De ce nu am un iubit la varsta asta?" Cauza penibilitatii: nu specificase varsta...so,never mind,era doar o adolescenta indragostita....am ajuns intr-un sfarsit si acasa,unde mi-am adus aminte ca nu am luat mancare pentru hamsteri si am inceput sa le bag cu forta in guritele lor mici bucatele de mar ,ca sa nu moara de foame pana maine :))...Este tarziu acum,dar mi-a venit o idee despre ce voi scrie data viitoare ,si nu vreau sa ma gandesc la continuarea textului(inspiratia vine pe moment,nu gandindu-te la ea).Asa ca,somn usor! :)

miercuri, 12 ianuarie 2011

Asta vad eu pe fereastra...

"Fortareata" galbena este impodobita cu ferestrele mari,stralucitoare.Usa mare din fata,ornata cu semne din limbi necunoscute iti deschide calea spre interior.Zidurile sunt alcatuite din blocuri inalte ce isi tin companie unul celuilalt in fiecare zi.Pe geamuri se observa desenele realizate de copiii care inca mai stiu sa viseze universul.Stradute pline de masini multicolore imbratiseaza constructiile de seama.Spre apusul soarelui se aprind luminitele serii de un galben inviorator-parca soptesc minunatele secrete ale noptii.Soarele dispare de pe cerul rosu dupa linia orizontului,iar luna isi face aparitia pentru a lumina intunericul.Stelele deseneaza zodiile maiastre pe cerul implinit.Oamenii grabiti nu se mai observa,somnul i-a cuprins pe toti.Visele minorilor se deosebesc cum incearca sa infrumuseteze tot peisajul neclintit.Au reusit:un copil zambeste,nestiind ca viata este ca in visul lui,nu ca cei care s-au.....maturizat.